Cum ar putea arăta Ordonanța de Urgență pentru modificarea Codului penal

În data de 10 decembrie 2018 premierul Viorica Dăncilă anunța că Guvernul României ia în calcul emiterea unei ordonațe de urgență prin care să fie asumate dispozițiile constituționale din legile de modificare a codului penal și codului de procedură penală.

Ministrul justiției, criticând tergiversarea modificării celor două legi esențiale pentru restartarea justiției și reforma ei reală, spunea următoarele:  

Proiectul de lege treneaza de multa vreme, partial e declarat constitutional, si atunci va trebui sa vedem la nivel de Guven daca stam pe loc cu partea constitutionala pana cand Parlamentul va veni si o va modifica pe cea neconstitutionala, o va pune in acord cu Constitutia, va trimite la promulgare, presedintele va analiza, o va ataca probabil la CCR, si va veni vara fara ca legea sa fie in vigoare„. Ministrul Justiției, Tudorel Toader

Deși încă vara nu a venit, sărbătorile de iarnă au trecut, Boboteaza bate la ușă, iar de la Ministerul Justiției sau Guvern nu s-a mai auzit nimic.

Acesta este motivul pentru care, sub forma unui simplu exercițiu, unii mai avem și astfel de plăceri, am redactat proiectul unei ordonanțe de urgență care preia toate propunerile din proiectul legislativ de modificare a Codului penal apreciate ca fiind constituționale de Curtea Constituțională (îl puteți descărca de aici)

Reamintesc că acest proiect legislativ al parlamentului a ajuns la Curtea Constituțională în cadrul unei obiecții de neconstituționalitate, deci în controlul a priori al legii, înaintea intrării în vigoare. Prin Decizia nr. 650/25.10.2018 Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea a 33 de puncte din proiectul legii de modificare a Codului Penal, constituționalitatea celorlalte texte care au făcut obiectul sesizării, precum și constituționalitatea legii în ansamblul ei.

Astfel fiind, în acest moment Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi a Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cum e denumirea completă, are 3 categorii de prevederi, în raport cu constituționalitatea lor:

  1. Prevederi declarate ca fiind neconstituționale și care trebuie să facă obiectul reexaminării în procedura parlamentară, potrivit art. art. 147 alin. (2) din Constituție.
  2. Prevederi declarate ca fiind constituționale și în legătură cu care constituționalitatea este constată definitiv.
  3. Prevederi care nu au făcut obiectul nici uneia din cele 3 sesizări de neconstituționalitate și care astfel se bucură de prezumția de constituționalitate, întărită de constatarea Curții cu privire la constituționalitatea legii în ansamblul ei.

Am introdus în proiect toate cele 3 categorii de texte. Au ieșit 47 de modificări ale Codului penal și o modificare a Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Cu privire la aceasta din urmă, făcând obiectul sesizărilor, Curtea Constituțională s-a pronunțat în mod expres, apreciind ca fiind constituțională abrogarea abuzului în serviciu prevăzut la art 132 din legea specială.

Cu privire la posibilitatea modificării codurilor penale prin ordonanță de urgență, reamintesc faptul că de exemplu Codul penal a fost deja modificat printr-un astfel de act normativ (OUG nr. 18/18.05.2016 dat de Guvernul Cioloș) iar acesta a și fost supus verificărilor de constituționalitate, Curtea Constituțională apreciind că ordonanța de urgență, în ansamblul ei, este constituțională. Codul de procedură penală a fost și mai masiv modificat prin ordonanțe de urgență (OUG nr. 18/18.05.2016 care a adus de exemplu nu mai puțin de 132 de modifcicări punctuale, OUG nr. 6/11.03.2016, OUG nr. 24/30.066.2015, OUG nr. 82/10/12.2014, OUG nr. 3/5.02.2014, OUG nr. 70/26.10.2016).

Necesitatea unei ordonanțe de urgență pentru punerea de acord a Codului penal cu numeroasele decizii ale Curții Constituționale de declarare a neconstituționalității, deci până la urmă pentru punerea de acord a legii cu Constituția însăși, este argumentată cel mai bine de fostul ministru al justiției, Raluca Prună, pe care memoria internetului nu o iartă, astfel cum rezultă din stenogramele ședinței de Guvern din 18 mai 2016:

 ”De ce ordonanţă de urgenţă acum? Pentru că suntem la doi ani de când s-a adoptat acest Cod şi suntem dincolo de cele 45 de zile în care trebuia să punem în acord numeroase texte. La momentul iniţierii prezentei ordonanţe de urgenţă, avem un număr semnificativ de decizii ale Curţii prin care, cum am spus, au fost admise excepţii de neconstituţionalitate, care nu au fost urmate de intervenţii legislative şi această situaţie determină dificultăţi majore şi, îndrăznesc să spun, chiar sincope în activitatea organelor judiciare, care sunt în situaţia în care nu pot avea un Cod de procedură penală după care să judece, ci au un Cod împreună cu un teanc de decizii ale Curţii, pe care trebuie să le citească pentru a putea face aplicarea legii în această ţară”. Ministrul Justiției, Raluca Prună

La cei doi ani și peste cele 45 de zile care era termenul obligatoriu de reexaminare a prevederilor neconstituționale s-au adăugat încă doi ani și jumătate. Dacă procedura legislativă va fi lăsată să se epuizeze, deși majoritatea prevederilor sunt considerate deja de Curtea Constituțională ca fiind conforme cu Constituția, la întârziere se va mai adăuga nu numai o vară, cum spunea optimist ministrul Tudorel Toader, ci probabil ani, dacă nu cumva veșnicia.

În sfârșit, nici împrejurarea că proiectul Legii privind codul penal se află în procedură parlamentara de reexaminare ca urmare a deciziei CCR nu este un impediment pentru adoptarea prin ordonanță de urgență a unor prevederi din acesta.

Reexaminarea legii de modificare a Codului penal privește doar prevederile declarate neconstituționale, iar alte prevederi doar dacă acestea se află în legătură indisolubilă cu primele.

Altfel spus, Parlamentul nu este sesizat acum cu reexaminarea proiectului legii în ansamblui ei, ci doar cu reexaminarea obligatorie a celor 33 de puncte declarate neconstituționale.

La nivel constituțional, efectul deciziilor Curții pronunțate în cadrul controlului de constituționalitate a priori este consacrat în art. 147 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale”.

Procedura reexaminării, fiind obligatorie pentru Parlament, nu poate depinde de depunerea unei propuneri legislative (ca expresie a inițiativei legislative) distincte, în sensul punerii de acord a legii cu decizia Curții, astfel că Parlamentul va acționa din oficiu, prin Biroul permanent al fiecărei Camere, transmițând proiectul de lege direct comisiei de specialitate – permanente sau speciale, după caz – pentru întocmirea unui raport în vederea reexaminării legii, în acord cu prevederile regulamentare ale fiecărei Camere sau ale Regulamentului activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului, după caz.

În temeiul art.134 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaților, Biroul permanent al Camerei „în prima sa şedinţă care are loc după publicarea deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I, va sesiza Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi comisia permanentă sesizată în fond cu proiectul de lege sau propunerea legislativă în vederea reexaminării prevederilor declarate neconstituţionale”.

De asemenea, conform art.149 alin.(1) din Regulamentul Senatului „În cazurile de neconstituţionalitate constatate potrivit art.146 lit.a) din Constituţia României, republicată, Senatul reexaminează prevederile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale. Senatul dezbate pe baza raportului Comisiei pentru constituţionalitate, libertăţi civile şi monitorizare a executării hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului”, iar potrivit alin. (2), „[…] Raportul Comisiei se dezbate conform prevederilor art.105-110. […]”, care prevăd procedura de dezbatere și aprobare a „raportului comisiei sesizate în fond”.

Cu privire la limitele reexaminării legii ca urmare a constatării neconstituționalității unor prevederi dintr-o lege supusă controlului anterior promulgării, Curtea Constituțională a stabilit, în jurisprudența sa, că „decizia prin care obiecţia de neconstituţionalitate a fost parţial admisă are ca efect deschiderea de drept a procedurii complementare de reexaminare a legii de către Parlament pentru punerea de acord a prevederilor neconstituţionale cu decizia Curţii Constituţionale, conform art. 147 alin. (2) din Legea fundamentală. În cadrul acestei proceduri, Parlamentul poate modifica şi alte prevederi legale numai dacă acestea se găsesc într-o legătură indisolubilă cu dispoziţiile declarate ca fiind neconstituţionale, pentru a asigura caracterul unitar al reglementării şi, în măsura în care se impune, va recorela celelalte dispoziţii ale legii ca şi operaţiune de tehnică legislativă, fără a putea aduce alte modificări de substanţă legii în cauză” (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, nr. 568 din 11 august 2010, Decizia nr. 1.177 din 12 decembrie 2007, nr. 871 din 20 decembrie 2007, Deciziile nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, Decizia nr. 61 din 13 februarie 2018, Decizia nr. 45 din 30.01.2018, Decizia nr. 251 din 19 aprilie 2018).

Alăturat găsiți următoarele materiale:

Adrian Toni Neacșu

Să discutăm pe facebook

By Casa Neacsu

This post was written by .

Published .

Posted in: Articole

Leave a Reply